Requiem..

"Clapele toate de pian s-au rispit printre regrete."

Aşa-i c-ai să mă legeni pe braţele-ţi nemuritoare

Copil crescut pe palme aspre de Nimic?

C-ai să mă fereşti de sunetul îndepărtat sodomic

Şi-ai să faci să mă cheme Elise ca în vise?

Ne-om căsători la un altar din beţe de chibrit,

dar n-oi avea buchet de Flori de Rău, doar fade secrete.

Dansa-vom valsul vienez pe paşii timpului grăbit

Clapele toate de pian s-au rispit printre regrete.

Totul vreau sa fie Für Elise, doar Elise

şi să-mi cerni iubirea printre argintate gene

Vreau inele miozotis doar din ale mării brize

Şi rochie din vorbe zise vreodată, sunete perene.

N-am să te înţeleg vreodată, chip de ceară

De ce-mi faci sufletul să simtă-n valuri

Fiori că am de gând să te tot pierd în ''odinioară''

La o clipire printre pleoape, nemărginite evantaiuri.

Aşa-i că ai să mă legeni pe braţele-ţi îngreunate,

Androginule ce-ţi cauţi veşnic nemurirea ?

Şi pentru tine-s doar Elise, cea cu vise legănate,

Chipul sortit să-şi caute-n Cer iubirea..

Urâta. ( Poezia despre nimic )

"Și nu stau locului să le-aranjez la locul locului."

Tu mă crezi că am chef d-o poezie

dar n-am ?

Va fi singura dată pe an

când

Scriu așa cum vine șuvoiul.

frâu Liber

îi voi da primului gând care-mi străbate

din îndepărtate și ascunse colțuri,

de la o ureche la alta

mintea.

N-am stare, iar un delir șocant ar fi benefic.

tu-mi tai firul gândurilor de fiecare dată când 

inspirația ma calcă.

Scriu același cuvânt de o mie două ori,

iar tu mă scoți iar din sărite.

Și-i aproape nevroză ce-i în capul meu

de-a valma stau

toate.

și nu stau locului să le-aranjez la locul locului.

Gata, mă simt bine !

s-au așezat toate; fiecare stă pe scăunelul ei.

Iartă-mă de tot deranjul !

Biografia mea vorbește mult mai mult de tine.

" Biografia mea va rămâne doar cu  << Sunt. >> "

Biografia mea începe cu "Sunt." și rareori se mai termină.

Ascult adesea sunetul mâinii tale mângaindu-mi șoldul,

precum atingerea fugară-a unei lire,cu năzuință,atât de fină,

parcă ți-ar fi frică să nu mă doară, păstrând în inimă imboldul.

Îmi place cântecul privirilor atât de pline de sarcasm

și-l savurez doar în nemărginită și adâncă taină.

Am îndrăzneala să mă cred mereu în basm,

să mă dezbrac oricând de frici, și de orice altă haină.

Cred în mine și în noi, iar gustul gândurilor tale mă sufocă,

și-l las să mă sufoce pentru momentul când se va fi terminat.

Sunt omul care să locuiască într-un minivan dezordonat,

și care zi de zi destinul aprig și-l invocă.

Trăiesc doar din hrană spirituală,

de cea lumească îmi e frică.

Mă-mbrac în hainele CaSăNuUmbluNiciodatăGoală,

și în ele mă simt ca sub o paturică..

Ne vom muta-ntr-o cutiuță muzicală,

unde-mi vei zâmbi fără să vrei întotdeauna.

Clinchetul vocii mele te va dezmierda cu duioșeală

și-mi vei adormi în brațe de cum apare luna..

Și mă urăști, pentru că-mi amintesc mereu de tine.

Te port mereu prin vise și-obosești.

Îmi place cum mă guști fugar ca pe-amandine

Și mă ții pe vârful degetelor să nu mă irosești.

Biografia mea începe cu "Sunt eu,iubito !",

îmbrățișează timpul, mănâncă depărtarea.

Biografia mea va rămâne doar cu  "Sunt. "

și va iubi nespus iar frica, trecutul apropiat, de mâine și uitarea..

Recreere târzie !

"Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru."

Noi trăim în orașul care-a renunțat la inhibiții.

Și-ți zic doar de trotuarele verde cu albastru,

De oamenii cu juma' de creier,ce nu cred în superstiții

Și făr' de-educație,cu-n creier comilastru.

Coborâm poezia în stradă,

Și arată ca Johnny Depp în tinerețe,

Noi nu vrem o avangardă retrogradă.

Și pașim înainte cu minimă delicatețe.

Un orologiu cântă sfântul nostru rock'n'roll,

Printre bule turcoaz în loc de ploaie,

Mâncăm gratis la colț de stradă profiterol

Și-i ilegal să n-ai mereu la tine-o umbreloaie.

În caz de vrei să te-aperi de-o tristețe

Din orașul vecin temporar aciuată.

Noi n-avem biserici,ne rugăm unii la alții,

Nici bani,obiecte violet,ori zdrăngănele.

Cântăm ca nebunii,că e legal pentru-aclamații

Și pedalăm o bicicletă lungă din acadele.

Umblăm în papuci de step,indubitabil ortopedici

Să nu ne-mpiedicăm de stâlpii cu lumină azurie.

Avem blugi strâmți culoarea mării ca pentru bezmetici

Și mirosim frumos,c-orașu-i o imensă drogherie.

Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru

Și vedem viața doar prin ochelarii cruzi de soare.

Dacă tu spui că traiul ăsta-i un dezastru,

Află că aici nimeni,nicicând,nicicum nu moare...

Sinestezie,simbolic vorbind...

"Că m-ai lăsat în urmă ca pe un biet bondoc..."

Mi se spintecă spatele în două locuri simetrice

Și pielea mi se ruginește-n argintiu.

Îmi ies aripi de cristal ,și-ar trebui sa fiu ferice

Să-mi iau zborul,mâine ca să nu mai fiu.

Ascet sau înger,eremit în devenire

Văd alb în fața ochilor cu cetină de brad,

Te-alung c-o aripă,îți dau absolvire,

Și mă retrag într-o viață de înger cu chip fad.

Te stropesc cu picuri de miros de busuioc

Și te-am iertat că m-ai vândut pe 30 și unu de arginți

Că m-ai lăsat în urmă ca pe un biet bondoc

Iar tu-ai mers în fața mea ca să te minți.

Mi-am luat liber o vreme,în călătorie plec

Să gust sărutul ezoteric al ființei în păcat.

Îmi vei mătura tu praful de jăratec

Și-mi vei săruta tu lacom,zborul alambicat.

Spre cer mă duc în cerc crezând.

Dansez ciuleandra-n sinestezic fel în zbor.

Clavir,clopot,ușuratic zburând

Te-aduc la disperare ! N-am să mor !

Aripi de cristal,ale tale parc-au ars

Și-arăți ca pasărea morții,blestemate corb !

Te doare că ai ajuns în viața mea compars

Și-ai fost mereu atât de orb,tu corb !

Cântec de flaut,și amurgul erotic.

Ți-e dor și într-o clipă m-ai supune

Dar te lasă puterea,rău amaurotic

Acum sunt înger și fac fapte bune...

Off-topic ! Vreau să cred că trăiesc într-un oraș verde !

Susțin Sfântu Gheorghe pentru că e unul din puținele orașe din țară în care chiar mai respiri aer.

De ce Sfântu Gheorghe?De ce Capitala Verde?
Susțin Sfântu Gheorghe pentru că e unul din puținele orașe din țară în care chiar mai respiri aer,pentru că avem destule spații verzi cât să respire oxigen dublul populației orașului,pentru că eu n-am făcut nimic niciodată ca să susțin orașul ăsta în ceva,pentru că îmi place să trec pe lângă parc vara și să am unde sta la umbră,pentru că vreau să vină și nepoții mei în orașul în care a crescut bunica lor și sa aibă încă "verde în fața ochilor".
Și pentru că pot.

Meschina grație.

"Îți văd oglinzile închipuite"

Noroi,răutate,un început de ură ordinară,

Aș călca și pe cadavre pentru tine.

Nu mai ești și nu mai sunt cum eram odinioară.

Nu mai avem scântei din aurii lumine.

Și te iubesc în fel meschin și urâcios,

Iar iubirea-mi nu-i de felu-i pur.

S-a alterat de toate ce-o conjur

Mai ai o firmitură de fericire de pe jos.

Sunt om,și-n fire-mi stă să calc mai strâmb

Până-nvăț a merge drept,fără oprire.

Sunt om de mă-mpiedic de fiecare dâmb,

Când răutatea-ți mă duce-n amăgire.

Și te iubesc în fel meschin și urâcios,

Și mă-mpiedic și cad

Și mă julesc la nas..

Îți văd oglinzile închipuite

Și mărgelele cum curg înainte de-un dâmb.

Te iubesc în fel meschin și urâcios

Și mă-mpleticesc mereu ca un tălâmb.

Și simt cum savurezi tot răul vrut,înecăcios,

Fără să vezi că tu te-mpiedici tot mai tare.

Greșești,nu-ți pasă,și nu e de mirare.

Te iubesc în fel meschin și urâcios

Poezie pentru fete.

"Ea-l așteaptă-ndrăgostită,abia timpul de mai trece."

El,mascul feroce,purtător deosebit de co...nversații .

Ea,siropoasă,tacită,fără implicații.

El promite.Mări,castele,mulți copii,deștepți,frumoși.

Vede-n minte-o cocioabă cu doi plozi jegoși.

Ea plusează și îi scapă :"Poate va sta mama mea cu noi..."

El (în gând) : "Înc-o scroafă pe lângă porcii ăia doi !".

Si zâmbește cu scârbă printre dinți.

Ea vrea flori,magie și-o caleașcă din dovleac.

Deja vede bătrânețea împreună.

El se vede singur într-un Cadillac

Ediție nouă,caroseria cea mai bună.

El gonește disperat după o bere rece

C-a stat o zi întreagă la serviciu.

Ea-l așteaptă-ndrăgostită,abia timpul de mai trece.

I-a gătit iahnie de fasole,un deliciu !

Se-aruncă-n fotoliul cu arcuri absente

Semnează condica la lenevit.

Așa demonstrează cu tehnici latente

Cam cum a ajuns omul fiindc-a iubit.

Concluzie :

Iubirea putrezește-n timp,

Și moare,cât ai zice "Încetează !"

Iar ăia doi ce se iubesc

Rămân singuri,vegetează.

Rămân la starea primordială :

Mama,tata,eventual un frate

Evită,nu se mai înșeală...

Și caută pe-altcineva că.. poate-poate..

No wings for this winter !..

        Absolut deranjant este faptul că e martie, fraților, și încă ninge de zici că vine Crăciunu`, și nu Paștele how they say..M-am enervat puțin, intenționat, poate-poate s-o simți și primăvara (leneșă de-a dreptul aș zice !) și s-o hotărî să dea și pe la noi.Amin.


Ninge violent, furtună de zăpadă.
E frig, și ochii i-am închis.
Ninge violent, și cerul stă să cadă
Iar n-ai venit, cum ai promis...

Cădere liberă, permis mi-ar fi chiar totul.
Să-ți fur un înger,aș zâmbi !
Să-ți fiu eu înger, aș opri minutul
Decisiv : a trăi sau a muri?

Arunc virtuțile în stânga și-n dreapta,
De iubire mă dezbrac într-un moment,
Un înger îți mai fur și gata.
Mă fac statuie din ciment !

Picioarele încep ușor a împietri
Și urcă,nu mai am cum a pleca.
E vina ta și dac-ai ști
Palme peste față iar ți-ai da..

Stau împietrită până-n piept
Și îmi iau "La revedere !" de la vise
Parcă nu ar mai trebui s-aștept
"Ești aici, zic, pare-mi-se...!"

Te-arunci la gâtul meu împietrit
Pe palme-ți rămân doar semne amare..
Răceala mă cuprinde imediat,subit..
Mai aveai timp și de-un sărut tu,oare?

Am plecat, cu îngeri cu tot..
Împietrită, sufletul mi-am smuls.
Fără ultimul sărut, zaci mort,
Descumpănit și fără puls...

E dimineață iar, și mâinile mi-s calde.
La tine m-am intors în adormire.
Să strălucim pe veci în raze fade
S-avem în sânge doar iubire !...

Gând

Rețea neuronală ce veștejește jalnic,
Axoni plutind alene, agonice cotloane,
Uscată mielină și receptori cu toane;
Se preface-n cenușă tot jarul minții, tainic...

Prea inert fără să fii...

Aș vrea să vă zic ceva de început...Dar nu-mi gasesc cuvintele...Așa că mai bine las o poezie să vă vorbească :)

Trup inert.
Plutind precum mătasea...

Se lasă dus.
Ușor.
Ca o pană de gâscă..

Își caută sufletul
Prin teatre părăsite,
prin magazinele de jucării.
Prin case hămesite
cu fantasmagorii.

Și-i suflă vântul
Sufletul indepărtat...

De trup n-avea nevoie..
Pereche își găsise.
Și rătăceau nebune
pe străzile pustii.
Se jucau de-a leapșa
gândind doar la prostii...

Se luau în brațe,suflete pereche
Și-atunci soarele se cobora.
Se cobora pentru anemicele trupuri
Departe să le țină.

Să nu le dea prin minte
Într-un moment de nemarginită jale
Iubirea să dezbine,
Suflete să lase cu brațele goale..

Imaginary stuff...

Iarna înseamnă pentru mine mai multe ore de somn...Ore în care am timp sa visez..



             Țara de Topaz

Mi-e somn..
De parcă cineva îmi coase pleoapele cu fir de borangic..
E-un domn
Mic de statură,poate puțin peltic..

Se dă în leagăn pe genele mele
Ce nicicum nu se vor a-mpreuna.
Se leagănă și sare,se-agață de ele
Poate-poate oi ceda.

Suflă cu praf de biscuiți sfărămicioși
Peste ai mei ochi de vis năclăioși..
Se dă pe nasul meu pe tobogan...

Mă gâdilă cu pene de phoenix
S-adorm pe loc într-un somn ca de zână..
Mă pupă pe-obraz,
M-apucă de-o mână
Și mă târăște în Tărâmul de Topaz...

Mă dau bătută..
Noapte bună...
Noaptea e lungă...
Asa că...Ține-mă de mână..

Și nu-mi da drumul
Să cad intr-un vis..

Off topic ! (Spre regretele tale eterne,coane Yogi !)

Asa deci.Nu dude,nu nimic.Bineeee.Il avem in fata noastra pe maestrul Yogi,friscar ucenic care se pare ca are o oarecare aversiune fata de mixer datorata faptului ca nu a pus in viata lui mana pe asa ceva :)

Trecand de la o utilitate la alta,maestrul nostru bucatar in devenire cu specializarea friscar si insiropator de blaturi se teme de o banala cana cu compot de prune si necesita ajutor suplimentar.Transmit pe aceasta cale salutari ilustrei doamne Benko a.k.a tanti Emilia si multumiri pentru instruirea noului membru al clanului El Torto.

Maestre Yogi,muzica ! Pardon,siropu` !

Totusi,Ruxi iubito,tortul a fost un real succes datorita ucenicului nostru friscar si insiropator.Pe aceasta cale vreau sa`ti spun inca o data "La multi ani !" si ca te iubesc mult de tot !Daca la ora 9 mai era putin din tort...

La sfarsitul orelor era jale....

Si totusi,chiar daca maestrul nostru friscar e inca in perioada de instruire,si si noi inca invatam,si chiar daca toata scoala a vazut tortul si ne`a adus laude cat si cuvinte de duh,noi te iubim mult de tot !Vei ramane mereu mezina noastra :).


Cat despre tine Yogi,you knew it ! Aici esti !


Perle de la torteala:
Nenea Zoli : Tu de`al cui esti ?
Ida : Al niciuneia dintre noi :))
Yogi : Pai de`alu` Dragoi...
Nenea Zoli : Hmm...Nu`i cunosc..Unde lucreaza?
Yogi : Pai in politie..
Nenea Zoli : Afara atunci !

Feli : Tine ,ma, mixeru` ala mai sanatos ca nu te musca.
Yogi : Mi`e frica !!

Yogi : Ultima oara cand am stat in bucatarie si am vrut sa fac mamaliga,a venit mama acasa si a inceput sa ma injure...

Yogi : Sunteti constiente ca eu n`am mai stat niciodata asa de mult in bucatarie...Ma refer,sa si fac ceva :D

                                            Fara resentimente te rog,mister Yogi.
                                             Te iubesc,Ruxi.

Iubire si`apoi weekend.

No,ma iubitii mei ! Buna sa va fie seara ! dupa cum ar spune maestrul Piersic.Am lenevit mult in ultima vreme,dar acum sper sa pot pune pe blog mai des..Cam atat,mai putina proza,mai multe versuri :).


E luni.
Povestea de iubire incepe.
Sentimente de nebuni
Ne`au luat cu asaltul.
Suntem nebuni nebuni
Unul mai nebun ca altul.

Vine marti.
Nu stiam ca suntem niste egoisti,
Dar am invatat cum e sa`mparti.

Deja miercuri
Balanta se tot clatina.
Ba`nclina,ba nu`nclina..

Iar e joi
Si mai e loc doar de`un sarut.
Dar parca sarutul nu mai e in doi
Deja devine neplacut...

Iata c`a venit si vineri..
Ne iubim mult,nu ne iubim ca altadata..
Parca suntem prea tineri
De`o iubire`adevarata...

Si in sfarsit e weekend!
Si pot sa mai respir!

Hai sa luam o gura mare de aer..
Sa ne gandim mai bine..
Oare chiar n`am fost noi fraieri
Si doar ne`am imbatat de`atata iubire?

Citez : "Una mie,una tie,restu` mie :)"

Cine se va simti la citire ca proprietar al citatului,rog discretie :).Hai,bine bine,e al tau,Ruxi !Ca sa nu zici ca nu`ti respect drepturile de autor.Da,citatul tau m`a inspirat.M`a motivat sa fiu mai buna,sa nu ma mai simt "singura" in sensul in care ti`am explicat azi.M`a motivat.Dar va las cu urmatoarele randuri venite pe moment.

(Tin neaparat sa precizez ceva pentru viitoarele intrebari.Nu,poezia nu este pentru cineva anume.Am mai zis : "Poeziile sunt pentru mine".Multumesc.)

(Tin neaparat sa mai precizez ceva.Da,in poza am si sosete si slapi.Si da,poza e facuta la tara.Si da.E prima data cand pun o poza cu mine pe blog.Multumesc iarasi.)

Ceva imi ramane mie...

Te iubesc,

Iti dau o mana.

Una e a mea.

Plang.

Doar cu un ochi.

Celalalt e senin pentru tine.

Clipesc de fericire.

Clipesc doar cu un ochi.

Celalalt se uita la tine.

Dar e al meu.

Te las sa ma mangai.

Doar pe un obraz.

Celalalt e al meu.

Si nu e egoism.

Ti le`as da pe toate.

Ti le`as da complet.

Dar va veni o zi

Tu te vei trezi,

Dar nu pentru mine...

Ti`am dat o mana,

Cu un ochi ti`am clipit

Ti`am dat si un obraz

De sarutat.

Restul le`am luat eu.

Tu nu le meriti chiar pe toate :)

Too high to be real !

Buna tuturor:).Iar a trecut pe la mine inspiratia,si n`am putut sa n`o ascult...Pentru necunoscatori,la un moment dat va fi vorba de o "sabie".Acea sabie este sabia lui Damocles.Pentru ca niciodata nu stii momentul.Stii cel mult ca se va intampla,dar nu stii cand..

Nebunia nu vine dinauntru

Nebunia vine din locul din care vine si suferinta

Nebunia nu se naste dintr`un anume lucru

Nebunia`i similara cu dorinta.

Te sfasie vertiginos in doar cateva zile.

A pornit de la suferinta

Si a facut sute de mile...

Sa fii nebun,

sa te minti cu ce inima nu crede.

Sa fii nebun,

prin suferinta sa mai poti purcede.

Si pleaca,Nebunie!

La naiba sa te duci!

Sa te faca dracii scrumbie

Ca sa fugi pe unde`apuci !

Sa nu te`ntorci la mine,

Sa`ti cauti alt motel !

Ca`ti spun "numai de bine"

De`ai sa te simti purcel!

Si ma tot ameninti

De sabie imi spui mie.

Dar tie vreau sa`ti spun:

A naibii ,Nebunie !

Lazy autumn..

Pentru ca doar tu,mare...Pentru ca doar tu ma mangai cum numai tu stii...Pentru ca mi`e foarte dor de tine...

Loveste`ma,briza marina,

Da`mi valuri,franturi de speranta,

Uda`mi inima si sufletu`mi alina

Si`ti voi multumi o viata...

Cuprinde ai mei umeri

Sa simt o mangaiere....

Ingroapa`acele spuneri

Ce sunt ca o tacere...

In brate`am sa te iau

Sa fim noi doua,una...

Asa cum vesnic stau

Doar soarele si luna...

Atinge`mi doar o data

Buzele uscate...

Asa sa stam o clipa...

Ba nu,eternitate!

La mulți ani!

Azi suntem în sărbătoare,
Că-i Sântă Mărie mare.
Pentru cine nu știa,
Că draguței noastre Feli,
Îi trimitem azi camelii,
C-o cheamă și Maria!
Ca să fie si cu rimă,
Un sărut și-adâncă stimă!

Back home !

Iata ca m`am intors si acasa dupa o binemeritata sedere la bunica,pe plaiurile natale...Inspiratia pentru poezia ce urmeaza a venit intr`o zi la fel de obisnuita ca asta,pe cand ma plimbam pe un drum de tara.De o parte si de alta numai floarea-soarelui,iar deasupra mea cerul :). Iata totusi ce a iesit...

Magnetism..

Soarele-atractie divina de nori.

Norii nu s`ar impotrivi deloc

S`ar saruta nebuneste pana`n zori...

Soarele-magnet irezistibil de iubire.

Polii opusi nevrand se`atrag

Si se scufunda in halucinanta nestire..

Norii-niste suflete de soare slabite.

Se lasa`n voia sortii

Cu speranta de a fi pe veci iubite...

Soarele si norii-cuplu cu aurita coroana .

Raze pentru picuri

Si picuri pentru a`sufletului hrana...

Nu stiu inca ce titlu...

Am ieşit mai deunăzi, afară, la plimbare,
Şi nu fără mirare asupră-mi am simţit
Cum soarele revarsă lumină şi dogoare,
Deşi de ceva vreme timpu-l credeam oprit.

Deodată, dintre frunze, plesnind de încântare,
Blânda privighetoare cântu-i şi-a slobozit!
Însă pe lângă mine trec tot nepăsătoare
Suflete chinuite, cu spiritul zdrobit.

De ce? De ce e soarta atâta de injustă?
De ce nu poate omul ca pasărea în zbor
Să cânte? Îi e inima cuprinsă ca de-o crustă.

Prin ea către-a lui semeni priveşte trist, cu dor,
Îi vede toată viaţa iubirea cum n-o gustă,
Cum în ură şi moarte se-neacă lumea lor.