Urâta. ( Poezia despre nimic )

"Și nu stau locului să le-aranjez la locul locului."

Tu mă crezi că am chef d-o poezie

dar n-am ?

Va fi singura dată pe an

când

Scriu așa cum vine șuvoiul.

frâu Liber

îi voi da primului gând care-mi străbate

din îndepărtate și ascunse colțuri,

de la o ureche la alta

mintea.

N-am stare, iar un delir șocant ar fi benefic.

tu-mi tai firul gândurilor de fiecare dată când 

inspirația ma calcă.

Scriu același cuvânt de o mie două ori,

iar tu mă scoți iar din sărite.

Și-i aproape nevroză ce-i în capul meu

de-a valma stau

toate.

și nu stau locului să le-aranjez la locul locului.

Gata, mă simt bine !

s-au așezat toate; fiecare stă pe scăunelul ei.

Iartă-mă de tot deranjul !

Biografia mea vorbește mult mai mult de tine.

" Biografia mea va rămâne doar cu  << Sunt. >> "

Biografia mea începe cu "Sunt." și rareori se mai termină.

Ascult adesea sunetul mâinii tale mângaindu-mi șoldul,

precum atingerea fugară-a unei lire,cu năzuință,atât de fină,

parcă ți-ar fi frică să nu mă doară, păstrând în inimă imboldul.

Îmi place cântecul privirilor atât de pline de sarcasm

și-l savurez doar în nemărginită și adâncă taină.

Am îndrăzneala să mă cred mereu în basm,

să mă dezbrac oricând de frici, și de orice altă haină.

Cred în mine și în noi, iar gustul gândurilor tale mă sufocă,

și-l las să mă sufoce pentru momentul când se va fi terminat.

Sunt omul care să locuiască într-un minivan dezordonat,

și care zi de zi destinul aprig și-l invocă.

Trăiesc doar din hrană spirituală,

de cea lumească îmi e frică.

Mă-mbrac în hainele CaSăNuUmbluNiciodatăGoală,

și în ele mă simt ca sub o paturică..

Ne vom muta-ntr-o cutiuță muzicală,

unde-mi vei zâmbi fără să vrei întotdeauna.

Clinchetul vocii mele te va dezmierda cu duioșeală

și-mi vei adormi în brațe de cum apare luna..

Și mă urăști, pentru că-mi amintesc mereu de tine.

Te port mereu prin vise și-obosești.

Îmi place cum mă guști fugar ca pe-amandine

Și mă ții pe vârful degetelor să nu mă irosești.

Biografia mea începe cu "Sunt eu,iubito !",

îmbrățișează timpul, mănâncă depărtarea.

Biografia mea va rămâne doar cu  "Sunt. "

și va iubi nespus iar frica, trecutul apropiat, de mâine și uitarea..

Recreere târzie !

"Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru."

Noi trăim în orașul care-a renunțat la inhibiții.

Și-ți zic doar de trotuarele verde cu albastru,

De oamenii cu juma' de creier,ce nu cred în superstiții

Și făr' de-educație,cu-n creier comilastru.

Coborâm poezia în stradă,

Și arată ca Johnny Depp în tinerețe,

Noi nu vrem o avangardă retrogradă.

Și pașim înainte cu minimă delicatețe.

Un orologiu cântă sfântul nostru rock'n'roll,

Printre bule turcoaz în loc de ploaie,

Mâncăm gratis la colț de stradă profiterol

Și-i ilegal să n-ai mereu la tine-o umbreloaie.

În caz de vrei să te-aperi de-o tristețe

Din orașul vecin temporar aciuată.

Noi n-avem biserici,ne rugăm unii la alții,

Nici bani,obiecte violet,ori zdrăngănele.

Cântăm ca nebunii,că e legal pentru-aclamații

Și pedalăm o bicicletă lungă din acadele.

Umblăm în papuci de step,indubitabil ortopedici

Să nu ne-mpiedicăm de stâlpii cu lumină azurie.

Avem blugi strâmți culoarea mării ca pentru bezmetici

Și mirosim frumos,c-orașu-i o imensă drogherie.

Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru

Și vedem viața doar prin ochelarii cruzi de soare.

Dacă tu spui că traiul ăsta-i un dezastru,

Află că aici nimeni,nicicând,nicicum nu moare...

Sinestezie,simbolic vorbind...

"Că m-ai lăsat în urmă ca pe un biet bondoc..."

Mi se spintecă spatele în două locuri simetrice

Și pielea mi se ruginește-n argintiu.

Îmi ies aripi de cristal ,și-ar trebui sa fiu ferice

Să-mi iau zborul,mâine ca să nu mai fiu.

Ascet sau înger,eremit în devenire

Văd alb în fața ochilor cu cetină de brad,

Te-alung c-o aripă,îți dau absolvire,

Și mă retrag într-o viață de înger cu chip fad.

Te stropesc cu picuri de miros de busuioc

Și te-am iertat că m-ai vândut pe 30 și unu de arginți

Că m-ai lăsat în urmă ca pe un biet bondoc

Iar tu-ai mers în fața mea ca să te minți.

Mi-am luat liber o vreme,în călătorie plec

Să gust sărutul ezoteric al ființei în păcat.

Îmi vei mătura tu praful de jăratec

Și-mi vei săruta tu lacom,zborul alambicat.

Spre cer mă duc în cerc crezând.

Dansez ciuleandra-n sinestezic fel în zbor.

Clavir,clopot,ușuratic zburând

Te-aduc la disperare ! N-am să mor !

Aripi de cristal,ale tale parc-au ars

Și-arăți ca pasărea morții,blestemate corb !

Te doare că ai ajuns în viața mea compars

Și-ai fost mereu atât de orb,tu corb !

Cântec de flaut,și amurgul erotic.

Ți-e dor și într-o clipă m-ai supune

Dar te lasă puterea,rău amaurotic

Acum sunt înger și fac fapte bune...

Meschina grație.

"Îți văd oglinzile închipuite"

Noroi,răutate,un început de ură ordinară,

Aș călca și pe cadavre pentru tine.

Nu mai ești și nu mai sunt cum eram odinioară.

Nu mai avem scântei din aurii lumine.

Și te iubesc în fel meschin și urâcios,

Iar iubirea-mi nu-i de felu-i pur.

S-a alterat de toate ce-o conjur

Mai ai o firmitură de fericire de pe jos.

Sunt om,și-n fire-mi stă să calc mai strâmb

Până-nvăț a merge drept,fără oprire.

Sunt om de mă-mpiedic de fiecare dâmb,

Când răutatea-ți mă duce-n amăgire.

Și te iubesc în fel meschin și urâcios,

Și mă-mpiedic și cad

Și mă julesc la nas..

Îți văd oglinzile închipuite

Și mărgelele cum curg înainte de-un dâmb.

Te iubesc în fel meschin și urâcios

Și mă-mpleticesc mereu ca un tălâmb.

Și simt cum savurezi tot răul vrut,înecăcios,

Fără să vezi că tu te-mpiedici tot mai tare.

Greșești,nu-ți pasă,și nu e de mirare.

Te iubesc în fel meschin și urâcios

No wings for this winter !..

        Absolut deranjant este faptul că e martie, fraților, și încă ninge de zici că vine Crăciunu`, și nu Paștele how they say..M-am enervat puțin, intenționat, poate-poate s-o simți și primăvara (leneșă de-a dreptul aș zice !) și s-o hotărî să dea și pe la noi.Amin.


Ninge violent, furtună de zăpadă.
E frig, și ochii i-am închis.
Ninge violent, și cerul stă să cadă
Iar n-ai venit, cum ai promis...

Cădere liberă, permis mi-ar fi chiar totul.
Să-ți fur un înger,aș zâmbi !
Să-ți fiu eu înger, aș opri minutul
Decisiv : a trăi sau a muri?

Arunc virtuțile în stânga și-n dreapta,
De iubire mă dezbrac într-un moment,
Un înger îți mai fur și gata.
Mă fac statuie din ciment !

Picioarele încep ușor a împietri
Și urcă,nu mai am cum a pleca.
E vina ta și dac-ai ști
Palme peste față iar ți-ai da..

Stau împietrită până-n piept
Și îmi iau "La revedere !" de la vise
Parcă nu ar mai trebui s-aștept
"Ești aici, zic, pare-mi-se...!"

Te-arunci la gâtul meu împietrit
Pe palme-ți rămân doar semne amare..
Răceala mă cuprinde imediat,subit..
Mai aveai timp și de-un sărut tu,oare?

Am plecat, cu îngeri cu tot..
Împietrită, sufletul mi-am smuls.
Fără ultimul sărut, zaci mort,
Descumpănit și fără puls...

E dimineață iar, și mâinile mi-s calde.
La tine m-am intors în adormire.
Să strălucim pe veci în raze fade
S-avem în sânge doar iubire !...

Gând

Rețea neuronală ce veștejește jalnic,
Axoni plutind alene, agonice cotloane,
Uscată mielină și receptori cu toane;
Se preface-n cenușă tot jarul minții, tainic...