 |
| "Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru." |
Noi trăim în orașul care-a renunțat la inhibiții.
Și-ți zic doar de trotuarele verde cu albastru,
De oamenii cu juma' de creier,ce nu cred în superstiții
Și făr' de-educație,cu-n creier comilastru.
Coborâm poezia în stradă,
Și arată ca Johnny Depp în tinerețe,
Noi nu vrem o avangardă retrogradă.
Și pașim înainte cu minimă delicatețe.
Un orologiu cântă sfântul nostru rock'n'roll,
Printre bule turcoaz în loc de ploaie,
Mâncăm gratis la colț de stradă profiterol
Și-i ilegal să n-ai mereu la tine-o umbreloaie.
În caz de vrei să te-aperi de-o tristețe
Din orașul vecin temporar aciuată.
Noi n-avem biserici,ne rugăm unii la alții,
Nici bani,obiecte violet,ori zdrăngănele.
Cântăm ca nebunii,că e legal pentru-aclamații
Și pedalăm o bicicletă lungă din acadele.
Umblăm în papuci de step,indubitabil ortopedici
Să nu ne-mpiedicăm de stâlpii cu lumină azurie.
Avem blugi strâmți culoarea mării ca pentru bezmetici
Și mirosim frumos,c-orașu-i o imensă drogherie.
Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru
Și vedem viața doar prin ochelarii cruzi de soare.
Dacă tu spui că traiul ăsta-i un dezastru,
Află că aici nimeni,nicicând,nicicum nu moare...
