Urâta. ( Poezia despre nimic )

"Și nu stau locului să le-aranjez la locul locului."

Tu mă crezi că am chef d-o poezie

dar n-am ?

Va fi singura dată pe an

când

Scriu așa cum vine șuvoiul.

frâu Liber

îi voi da primului gând care-mi străbate

din îndepărtate și ascunse colțuri,

de la o ureche la alta

mintea.

N-am stare, iar un delir șocant ar fi benefic.

tu-mi tai firul gândurilor de fiecare dată când 

inspirația ma calcă.

Scriu același cuvânt de o mie două ori,

iar tu mă scoți iar din sărite.

Și-i aproape nevroză ce-i în capul meu

de-a valma stau

toate.

și nu stau locului să le-aranjez la locul locului.

Gata, mă simt bine !

s-au așezat toate; fiecare stă pe scăunelul ei.

Iartă-mă de tot deranjul !

Recreere târzie !

"Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru."

Noi trăim în orașul care-a renunțat la inhibiții.

Și-ți zic doar de trotuarele verde cu albastru,

De oamenii cu juma' de creier,ce nu cred în superstiții

Și făr' de-educație,cu-n creier comilastru.

Coborâm poezia în stradă,

Și arată ca Johnny Depp în tinerețe,

Noi nu vrem o avangardă retrogradă.

Și pașim înainte cu minimă delicatețe.

Un orologiu cântă sfântul nostru rock'n'roll,

Printre bule turcoaz în loc de ploaie,

Mâncăm gratis la colț de stradă profiterol

Și-i ilegal să n-ai mereu la tine-o umbreloaie.

În caz de vrei să te-aperi de-o tristețe

Din orașul vecin temporar aciuată.

Noi n-avem biserici,ne rugăm unii la alții,

Nici bani,obiecte violet,ori zdrăngănele.

Cântăm ca nebunii,că e legal pentru-aclamații

Și pedalăm o bicicletă lungă din acadele.

Umblăm în papuci de step,indubitabil ortopedici

Să nu ne-mpiedicăm de stâlpii cu lumină azurie.

Avem blugi strâmți culoarea mării ca pentru bezmetici

Și mirosim frumos,c-orașu-i o imensă drogherie.

Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru

Și vedem viața doar prin ochelarii cruzi de soare.

Dacă tu spui că traiul ăsta-i un dezastru,

Află că aici nimeni,nicicând,nicicum nu moare...

Imaginary stuff...

Iarna înseamnă pentru mine mai multe ore de somn...Ore în care am timp sa visez..



             Țara de Topaz

Mi-e somn..
De parcă cineva îmi coase pleoapele cu fir de borangic..
E-un domn
Mic de statură,poate puțin peltic..

Se dă în leagăn pe genele mele
Ce nicicum nu se vor a-mpreuna.
Se leagănă și sare,se-agață de ele
Poate-poate oi ceda.

Suflă cu praf de biscuiți sfărămicioși
Peste ai mei ochi de vis năclăioși..
Se dă pe nasul meu pe tobogan...

Mă gâdilă cu pene de phoenix
S-adorm pe loc într-un somn ca de zână..
Mă pupă pe-obraz,
M-apucă de-o mână
Și mă târăște în Tărâmul de Topaz...

Mă dau bătută..
Noapte bună...
Noaptea e lungă...
Asa că...Ține-mă de mână..

Și nu-mi da drumul
Să cad intr-un vis..