Trezirea

M-am trezit alaltăieri
Într-o cameră fără repere.
Speriat am ieşit afară
Dar acolo erau trunchiuri cu corolă de lumină
ce-mi obstrucţionau cerul.

Erau şi ceilalţi.
Ei privesc înainte şi gonesc într-acolo.
Eu privesc spre ei şi pornesc nesigur.
Ajung, dar mi se spune că e doar delirul unui ipocrit nebun,
că trebuie să înaintez şi eu.

Şi-mi pare că am uitat ceva,
Dar mă calcă în picioare
Şi îmi sfărâmă memoria.
Asa că acum merg şi eu alături lor, doar că nu ştiu
unde să privesc.

Patetica

Praful aşteptării curge în şiroaie,
Băltind peste a memoriei turbă,
Iar ploaia noroieşte şi înmoaie
Tot colbul care sunt, cu grabă surdă.

Văpăi năclăite umplu de sudoare
Strada şi trotuarul unde-am întâlnit
Pentru prima oară, într-o zi cu soare,
Glasul ce-n auzu-mi s-a întipărit.

Dar nici până astăzi limpede nu-mi este;
Când, cum şi de unde tu ai apărut?
Căci mintea nebună prea îmi joacă feste,

Îmi cântă sfârşitul fără de-nceput;
Şi nu pot a crede în astă poveste,
C-a rămas în urmă-ţi numai un sărut.

Amurg

În timp ce glonţu-mi răscoleşte emisfera dreaptă
Şi simt sinapsele că-mproaşcă cu venin,
Cu cartea-n mână, strig spre el "Aşteaptă!
Doar două pagini şi-ăst capitol să-l termin..."

Se uită tâmp spre mine şi-a flintei ţeavă îndreaptă
Spre tâmpla mea, încet, rânjind gol si hain;
Dar parcă rândurile-n faţă-mi se deşteaptă,
Măcinând buchiile-n praf de puşcă fin.

Dar nu mai pot să ţin în mână cartea,
Iar ochii să-i ţin deschişi nu mai pot;
Nesomnul poate că-şi cere acum partea,

Ori poate stihurile ce-au rămas doar un ciot;
O şoaptă fină însă spune: "Moartea,
Cum viaţa toate-ncepe, ea-ncununează tot!"