Trezirea

M-am trezit alaltăieri
Într-o cameră fără repere.
Speriat am ieşit afară
Dar acolo erau trunchiuri cu corolă de lumină
ce-mi obstrucţionau cerul.

Erau şi ceilalţi.
Ei privesc înainte şi gonesc într-acolo.
Eu privesc spre ei şi pornesc nesigur.
Ajung, dar mi se spune că e doar delirul unui ipocrit nebun,
că trebuie să înaintez şi eu.

Şi-mi pare că am uitat ceva,
Dar mă calcă în picioare
Şi îmi sfărâmă memoria.
Asa că acum merg şi eu alături lor, doar că nu ştiu
unde să privesc.