Showing posts with label vis. Show all posts
Showing posts with label vis. Show all posts

Tuesday, May 17, 2011

Biografia mea vorbește mult mai mult de tine.

" Biografia mea va rămâne doar cu  << Sunt. >> "



Biografia mea începe cu "Sunt." și rareori se mai termină.
Ascult adesea sunetul mâinii tale mângaindu-mi șoldul,
precum atingerea fugară-a unei lire,cu năzuință,atât de fină,
parcă ți-ar fi frică să nu mă doară, păstrând în inimă imboldul.

Îmi place cântecul privirilor atât de pline de sarcasm
și-l savurez doar în nemărginită și adâncă taină.
Am îndrăzneala să mă cred mereu în basm,
să mă dezbrac oricând de frici, și de orice altă haină.

Cred în mine și în noi, iar gustul gândurilor tale mă sufocă,
și-l las să mă sufoce pentru momentul când se va fi terminat.
Sunt omul care să locuiască într-un minivan dezordonat,
și care zi de zi destinul aprig și-l invocă.

Trăiesc doar din hrană spirituală,
de cea lumească îmi e frică.
Mă-mbrac în hainele CaSăNuUmbluNiciodatăGoală,
și în ele mă simt ca sub o paturică..

Ne vom muta-ntr-o cutiuță muzicală,
unde-mi vei zâmbi fără să vrei întotdeauna.
Clinchetul vocii mele te va dezmierda cu duioșeală
și-mi vei adormi în brațe de cum apare luna..

Și mă urăști, pentru că-mi amintesc mereu de tine.
Te port mereu prin vise și-obosești.
Îmi place cum mă guști fugar ca pe-amandine
Și mă ții pe vârful degetelor să nu mă irosești.

Biografia mea începe cu "Sunt eu,iubito !",
îmbrățișează timpul, mănâncă depărtarea.
Biografia mea va rămâne doar cu  "Sunt. "
și va iubi nespus iar frica, trecutul apropiat, de mâine și uitarea..

Saturday, March 26, 2011

Recreere târzie !

"Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru."



Noi trăim în orașul care-a renunțat la inhibiții.
Și-ți zic doar de trotuarele verde cu albastru,
De oamenii cu juma' de creier,ce nu cred în superstiții
Și făr' de-educație,cu-n creier comilastru.
Coborâm poezia în stradă,
Și arată ca Johnny Depp în tinerețe,
Noi nu vrem o avangardă retrogradă.
Și pașim înainte cu minimă delicatețe.
Un orologiu cântă sfântul nostru rock'n'roll,
Printre bule turcoaz în loc de ploaie,
Mâncăm gratis la colț de stradă profiterol
Și-i ilegal să n-ai mereu la tine-o umbreloaie.
În caz de vrei să te-aperi de-o tristețe
Din orașul vecin temporar aciuată.

Noi n-avem biserici,ne rugăm unii la alții,
Nici bani,obiecte violet,ori zdrăngănele.
Cântăm ca nebunii,că e legal pentru-aclamații
Și pedalăm o bicicletă lungă din acadele.

Umblăm în papuci de step,indubitabil ortopedici
Să nu ne-mpiedicăm de stâlpii cu lumină azurie.
Avem blugi strâmți culoarea mării ca pentru bezmetici
Și mirosim frumos,c-orașu-i o imensă drogherie.

Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru
Și vedem viața doar prin ochelarii cruzi de soare.
Dacă tu spui că traiul ăsta-i un dezastru,
Află că aici nimeni,nicicând,nicicum nu moare...


Wednesday, March 17, 2010

No wings for this winter !..


        Absolut deranjant este faptul că e martie, fraților, și încă ninge de zici că vine Crăciunu`, și nu Paștele how they say..M-am enervat puțin, intenționat, poate-poate s-o simți și primăvara (leneșă de-a dreptul aș zice !) și s-o hotărî să dea și pe la noi.Amin.


Ninge violent, furtună de zăpadă.
E frig, și ochii i-am închis.
Ninge violent, și cerul stă să cadă
Iar n-ai venit, cum ai promis...

Cădere liberă, permis mi-ar fi chiar totul.
Să-ți fur un înger,aș zâmbi !
Să-ți fiu eu înger, aș opri minutul
Decisiv : a trăi sau a muri?

Arunc virtuțile în stânga și-n dreapta,
De iubire mă dezbrac într-un moment,
Un înger îți mai fur și gata.
Mă fac statuie din ciment !

Picioarele încep ușor a împietri
Și urcă,nu mai am cum a pleca.
E vina ta și dac-ai ști
Palme peste față iar ți-ai da..

Stau împietrită până-n piept
Și îmi iau "La revedere !" de la vise
Parcă nu ar mai trebui s-aștept
"Ești aici, zic, pare-mi-se...!"

Te-arunci la gâtul meu împietrit
Pe palme-ți rămân doar semne amare..
Răceala mă cuprinde imediat,subit..
Mai aveai timp și de-un sărut tu,oare?

Am plecat, cu îngeri cu tot..
Împietrită, sufletul mi-am smuls.
Fără ultimul sărut, zaci mort,
Descumpănit și fără puls...

E dimineață iar, și mâinile mi-s calde.
La tine m-am intors în adormire.
Să strălucim pe veci în raze fade
S-avem în sânge doar iubire !...

Friday, January 15, 2010

Prea inert fără să fii...


Aș vrea să vă zic ceva de început...Dar nu-mi gasesc cuvintele...Așa că mai bine las o poezie să vă vorbească :)

Trup inert.
Plutind precum mătasea...

Se lasă dus.
Ușor.
Ca o pană de gâscă..

Își caută sufletul
Prin teatre părăsite,
prin magazinele de jucării.
Prin case hămesite
cu fantasmagorii.

Și-i suflă vântul
Sufletul indepărtat...

De trup n-avea nevoie..
Pereche își găsise.
Și rătăceau nebune
pe străzile pustii.
Se jucau de-a leapșa
gândind doar la prostii...

Se luau în brațe,suflete pereche
Și-atunci soarele se cobora.
Se cobora pentru anemicele trupuri
Departe să le țină.

Să nu le dea prin minte
Într-un moment de nemarginită jale
Iubirea să dezbine,
Suflete să lase cu brațele goale..

Friday, December 18, 2009

Imaginary stuff...






Iarna înseamnă pentru mine mai multe ore de somn...Ore în care am timp sa visez..



             Țara de Topaz

Mi-e somn..
De parcă cineva îmi coase pleoapele cu fir de borangic..
E-un domn
Mic de statură,poate puțin peltic..

Se dă în leagăn pe genele mele
Ce nicicum nu se vor a-mpreuna.
Se leagănă și sare,se-agață de ele
Poate-poate oi ceda.

Suflă cu praf de biscuiți sfărămicioși
Peste ai mei ochi de vis năclăioși..
Se dă pe nasul meu pe tobogan...

Mă gâdilă cu pene de phoenix
S-adorm pe loc într-un somn ca de zână..
Mă pupă pe-obraz,
M-apucă de-o mână
Și mă târăște în Tărâmul de Topaz...

Mă dau bătută..
Noapte bună...
Noaptea e lungă...
Asa că...Ține-mă de mână..

Și nu-mi da drumul
Să cad intr-un vis..