Amurg

În timp ce glonţu-mi răscoleşte emisfera dreaptă
Şi simt sinapsele că-mproaşcă cu venin,
Cu cartea-n mână, strig spre el "Aşteaptă!
Doar două pagini şi-ăst capitol să-l termin..."

Se uită tâmp spre mine şi-a flintei ţeavă îndreaptă
Spre tâmpla mea, încet, rânjind gol si hain;
Dar parcă rândurile-n faţă-mi se deşteaptă,
Măcinând buchiile-n praf de puşcă fin.

Dar nu mai pot să ţin în mână cartea,
Iar ochii să-i ţin deschişi nu mai pot;
Nesomnul poate că-şi cere acum partea,

Ori poate stihurile ce-au rămas doar un ciot;
O şoaptă fină însă spune: "Moartea,
Cum viaţa toate-ncepe, ea-ncununează tot!"