 |
| "Că m-ai lăsat în urmă ca pe un biet bondoc..." |
Mi se spintecă spatele în două locuri simetrice
Și pielea mi se ruginește-n argintiu.
Îmi ies aripi de cristal ,și-ar trebui sa fiu ferice
Să-mi iau zborul,mâine ca să nu mai fiu.
Ascet sau înger,eremit în devenire
Văd alb în fața ochilor cu cetină de brad,
Te-alung c-o aripă,îți dau absolvire,
Și mă retrag într-o viață de înger cu chip fad.
Te stropesc cu picuri de miros de busuioc
Și te-am iertat că m-ai vândut pe 30 și unu de arginți
Că m-ai lăsat în urmă ca pe un biet bondoc
Iar tu-ai mers în fața mea ca să te minți.
Mi-am luat liber o vreme,în călătorie plec
Să gust sărutul ezoteric al ființei în păcat.
Îmi vei mătura tu praful de jăratec
Și-mi vei săruta tu lacom,zborul alambicat.
Spre cer mă duc în cerc crezând.
Dansez ciuleandra-n sinestezic fel în zbor.
Clavir,clopot,ușuratic zburând
Te-aduc la disperare ! N-am să mor !
Aripi de cristal,ale tale parc-au ars
Și-arăți ca pasărea morții,blestemate corb !
Te doare că ai ajuns în viața mea compars
Și-ai fost mereu atât de orb,tu corb !
Cântec de flaut,și amurgul erotic.
Ți-e dor și într-o clipă m-ai supune
Dar te lasă puterea,rău amaurotic
Acum sunt înger și fac fapte bune...
