Urâta. ( Poezia despre nimic )

"Și nu stau locului să le-aranjez la locul locului."

Tu mă crezi că am chef d-o poezie

dar n-am ?

Va fi singura dată pe an

când

Scriu așa cum vine șuvoiul.

frâu Liber

îi voi da primului gând care-mi străbate

din îndepărtate și ascunse colțuri,

de la o ureche la alta

mintea.

N-am stare, iar un delir șocant ar fi benefic.

tu-mi tai firul gândurilor de fiecare dată când 

inspirația ma calcă.

Scriu același cuvânt de o mie două ori,

iar tu mă scoți iar din sărite.

Și-i aproape nevroză ce-i în capul meu

de-a valma stau

toate.

și nu stau locului să le-aranjez la locul locului.

Gata, mă simt bine !

s-au așezat toate; fiecare stă pe scăunelul ei.

Iartă-mă de tot deranjul !

Biografia mea vorbește mult mai mult de tine.

" Biografia mea va rămâne doar cu  << Sunt. >> "

Biografia mea începe cu "Sunt." și rareori se mai termină.

Ascult adesea sunetul mâinii tale mângaindu-mi șoldul,

precum atingerea fugară-a unei lire,cu năzuință,atât de fină,

parcă ți-ar fi frică să nu mă doară, păstrând în inimă imboldul.

Îmi place cântecul privirilor atât de pline de sarcasm

și-l savurez doar în nemărginită și adâncă taină.

Am îndrăzneala să mă cred mereu în basm,

să mă dezbrac oricând de frici, și de orice altă haină.

Cred în mine și în noi, iar gustul gândurilor tale mă sufocă,

și-l las să mă sufoce pentru momentul când se va fi terminat.

Sunt omul care să locuiască într-un minivan dezordonat,

și care zi de zi destinul aprig și-l invocă.

Trăiesc doar din hrană spirituală,

de cea lumească îmi e frică.

Mă-mbrac în hainele CaSăNuUmbluNiciodatăGoală,

și în ele mă simt ca sub o paturică..

Ne vom muta-ntr-o cutiuță muzicală,

unde-mi vei zâmbi fără să vrei întotdeauna.

Clinchetul vocii mele te va dezmierda cu duioșeală

și-mi vei adormi în brațe de cum apare luna..

Și mă urăști, pentru că-mi amintesc mereu de tine.

Te port mereu prin vise și-obosești.

Îmi place cum mă guști fugar ca pe-amandine

Și mă ții pe vârful degetelor să nu mă irosești.

Biografia mea începe cu "Sunt eu,iubito !",

îmbrățișează timpul, mănâncă depărtarea.

Biografia mea va rămâne doar cu  "Sunt. "

și va iubi nespus iar frica, trecutul apropiat, de mâine și uitarea..

Recreere târzie !

"Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru."

Noi trăim în orașul care-a renunțat la inhibiții.

Și-ți zic doar de trotuarele verde cu albastru,

De oamenii cu juma' de creier,ce nu cred în superstiții

Și făr' de-educație,cu-n creier comilastru.

Coborâm poezia în stradă,

Și arată ca Johnny Depp în tinerețe,

Noi nu vrem o avangardă retrogradă.

Și pașim înainte cu minimă delicatețe.

Un orologiu cântă sfântul nostru rock'n'roll,

Printre bule turcoaz în loc de ploaie,

Mâncăm gratis la colț de stradă profiterol

Și-i ilegal să n-ai mereu la tine-o umbreloaie.

În caz de vrei să te-aperi de-o tristețe

Din orașul vecin temporar aciuată.

Noi n-avem biserici,ne rugăm unii la alții,

Nici bani,obiecte violet,ori zdrăngănele.

Cântăm ca nebunii,că e legal pentru-aclamații

Și pedalăm o bicicletă lungă din acadele.

Umblăm în papuci de step,indubitabil ortopedici

Să nu ne-mpiedicăm de stâlpii cu lumină azurie.

Avem blugi strâmți culoarea mării ca pentru bezmetici

Și mirosim frumos,c-orașu-i o imensă drogherie.

Plutim pe străzile in valuri străvezii de alabastru

Și vedem viața doar prin ochelarii cruzi de soare.

Dacă tu spui că traiul ăsta-i un dezastru,

Află că aici nimeni,nicicând,nicicum nu moare...

Sinestezie,simbolic vorbind...

"Că m-ai lăsat în urmă ca pe un biet bondoc..."

Mi se spintecă spatele în două locuri simetrice

Și pielea mi se ruginește-n argintiu.

Îmi ies aripi de cristal ,și-ar trebui sa fiu ferice

Să-mi iau zborul,mâine ca să nu mai fiu.

Ascet sau înger,eremit în devenire

Văd alb în fața ochilor cu cetină de brad,

Te-alung c-o aripă,îți dau absolvire,

Și mă retrag într-o viață de înger cu chip fad.

Te stropesc cu picuri de miros de busuioc

Și te-am iertat că m-ai vândut pe 30 și unu de arginți

Că m-ai lăsat în urmă ca pe un biet bondoc

Iar tu-ai mers în fața mea ca să te minți.

Mi-am luat liber o vreme,în călătorie plec

Să gust sărutul ezoteric al ființei în păcat.

Îmi vei mătura tu praful de jăratec

Și-mi vei săruta tu lacom,zborul alambicat.

Spre cer mă duc în cerc crezând.

Dansez ciuleandra-n sinestezic fel în zbor.

Clavir,clopot,ușuratic zburând

Te-aduc la disperare ! N-am să mor !

Aripi de cristal,ale tale parc-au ars

Și-arăți ca pasărea morții,blestemate corb !

Te doare că ai ajuns în viața mea compars

Și-ai fost mereu atât de orb,tu corb !

Cântec de flaut,și amurgul erotic.

Ți-e dor și într-o clipă m-ai supune

Dar te lasă puterea,rău amaurotic

Acum sunt înger și fac fapte bune...

Off-topic ! Vreau să cred că trăiesc într-un oraș verde !

Susțin Sfântu Gheorghe pentru că e unul din puținele orașe din țară în care chiar mai respiri aer.

De ce Sfântu Gheorghe?De ce Capitala Verde?
Susțin Sfântu Gheorghe pentru că e unul din puținele orașe din țară în care chiar mai respiri aer,pentru că avem destule spații verzi cât să respire oxigen dublul populației orașului,pentru că eu n-am făcut nimic niciodată ca să susțin orașul ăsta în ceva,pentru că îmi place să trec pe lângă parc vara și să am unde sta la umbră,pentru că vreau să vină și nepoții mei în orașul în care a crescut bunica lor și sa aibă încă "verde în fața ochilor".
Și pentru că pot.

Meschina grație.

"Îți văd oglinzile închipuite"

Noroi,răutate,un început de ură ordinară,

Aș călca și pe cadavre pentru tine.

Nu mai ești și nu mai sunt cum eram odinioară.

Nu mai avem scântei din aurii lumine.

Și te iubesc în fel meschin și urâcios,

Iar iubirea-mi nu-i de felu-i pur.

S-a alterat de toate ce-o conjur

Mai ai o firmitură de fericire de pe jos.

Sunt om,și-n fire-mi stă să calc mai strâmb

Până-nvăț a merge drept,fără oprire.

Sunt om de mă-mpiedic de fiecare dâmb,

Când răutatea-ți mă duce-n amăgire.

Și te iubesc în fel meschin și urâcios,

Și mă-mpiedic și cad

Și mă julesc la nas..

Îți văd oglinzile închipuite

Și mărgelele cum curg înainte de-un dâmb.

Te iubesc în fel meschin și urâcios

Și mă-mpleticesc mereu ca un tălâmb.

Și simt cum savurezi tot răul vrut,înecăcios,

Fără să vezi că tu te-mpiedici tot mai tare.

Greșești,nu-ți pasă,și nu e de mirare.

Te iubesc în fel meschin și urâcios

Poezie pentru fete.

"Ea-l așteaptă-ndrăgostită,abia timpul de mai trece."

El,mascul feroce,purtător deosebit de co...nversații .

Ea,siropoasă,tacită,fără implicații.

El promite.Mări,castele,mulți copii,deștepți,frumoși.

Vede-n minte-o cocioabă cu doi plozi jegoși.

Ea plusează și îi scapă :"Poate va sta mama mea cu noi..."

El (în gând) : "Înc-o scroafă pe lângă porcii ăia doi !".

Si zâmbește cu scârbă printre dinți.

Ea vrea flori,magie și-o caleașcă din dovleac.

Deja vede bătrânețea împreună.

El se vede singur într-un Cadillac

Ediție nouă,caroseria cea mai bună.

El gonește disperat după o bere rece

C-a stat o zi întreagă la serviciu.

Ea-l așteaptă-ndrăgostită,abia timpul de mai trece.

I-a gătit iahnie de fasole,un deliciu !

Se-aruncă-n fotoliul cu arcuri absente

Semnează condica la lenevit.

Așa demonstrează cu tehnici latente

Cam cum a ajuns omul fiindc-a iubit.

Concluzie :

Iubirea putrezește-n timp,

Și moare,cât ai zice "Încetează !"

Iar ăia doi ce se iubesc

Rămân singuri,vegetează.

Rămân la starea primordială :

Mama,tata,eventual un frate

Evită,nu se mai înșeală...

Și caută pe-altcineva că.. poate-poate..