Viata....
Sunt doi ochisori verzui....
De atatea ori m-au privit ,
si mi-au spus ca sufar....
Mi-au spus ca nu e bine cum am considerat,
dar eu nu i-am ascultat...
Imi spuneau sa nu cad in patima dorului...
Dar a fost inevitabil....
Acei doi ochisori inca imi zambesc
Desi eu nemeritand atata intelegere frumoasa...
Altadata doua perle negre
mi-au spus atat de insistent sa le ascult,mi-au spus ca nu e bine sa ajung o dependenta de iubire...
A fost insa un pericol iminent...
Dar acei doi ochisori negri inca,
ma privesc cu prietenie si afect.....
Alte doua bombonele de ciocolata
mi-au spus cand ca se bucura enorm de mult,dar acum parca nu mai simt la fel...
parca nu mai sunt de acord cu mine...
Insa privirele noastre de ciocolata inca
se mai contopesc si se atintesc
cu prietenie...
Oare cat le va fi dat ochilor nostri sa se priveasca....
0 comentarii:
Post a Comment
Nu te sfii sa`mi spui ce crezi !